Epitafe versificate — poezii funerare tradiționale

Versurile funerare tradiționale au o forță aparte — rima le face ușor de ținut minte și de gravat pe piatră. Iată o colecție organizată pe teme.

Versuri clasice, generale

Din întreaga noastră viață
Ce-am muncit pe-acest pământ,
A rămas ca amintire
Crucea sfântă pe mormânt.

Trecând în veșnicia ce nu are sfârșit,
Ai luat cu tine raza ce ne-a călăuzit.

Cad stele — una câte una — de pe
Întinderea senină.
Atât aș vrea:
Să cad ca ele,
Lăsând în urma mea Lumina.

Un dor purtat în suflet
O vreme îndelungată —
Oricât l-ar paște moartea,
Nu moare niciodată!

Tu te-ai supus destinului cuminte,
C-ai fost chemat de bunul Dumnezeu.
Iar noi aprindem candela aducerii aminte
Din lumina sufletului tău!

Voi ce ne-ați iubit în viață,
Amintirea ne-o păstrați.
Șoptiți și al nostru nume
Și uitării nu ne dați.

Când dorul ne ajunge,
La tine vom veni,
Și sufletul va râde
Când ne vom întâlni.

Pentru mamă și tată

În acest tăcut mormânt
Odihnește scumpa Mamă
Ce ne-a dat viață pe pământ.

E pământul tot mai greu,
Despărțirea-i tot mai grea.
Sărut mâna, Tatăl meu,
Sărut mâna, Mama mea!

Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinții care mor...

Enigmatici și cuminți terminându-și rostul lor,
Lângă noi se sting și mor dragii noștri, dragi părinți.
Cheamă-i Doamne înapoi,
Și fă-i tineri cum au fost. Fă-i mai tineri decât noi.

Cuvintele celui plecat

N-am vrut să plec de lângă voi,
Să trec în neființă,
Eu m-aș întoarce înapoi,
Dar nu e cu putință.

De mi-ai fi zis: „Vino cu mine!"
Mă duc la moarte fără voie.
Fără a întreba, mergeam cu tine
Și-am fi murit tot amândoi.

Veniți la mormânt,
Spuneți-mi orice.
Oriunde mă voi afla,
Eu vă voi ajuta.

Doar atunci când prin lumină
Voi sui la Dumnezeu,
Să gândiți și voi la mine
Cum în lume am fost eu.

Îmi va fi dor de soare,
De lună și de stele,
De câmpuri, munți, de mare,
Și cânt de păsărele...

Dacă sufletul meu, Doamne,
Prea devreme Tu l-ai vrut,
Mângâie Tu, Doamne sfinte,
Pe cei care m-au pierdut.

Meditații filozofice

Trăiești ca să te trezești din nou,
Mori ca să trăiești din nou.

Speranța noastră este în cer.
Pe pământ toți pier.

Învață de la viață
Că totu-i trecător,
Să treci frumos prin viață,
Să poți frumos să mori.

Pământul este scena
Pe care omul apare,
Își joacă rolul
Și apoi dispare!

Din codru rupi o rămurea,
Ce-i pasă codrului de ea?
Ce-i pasă unei lumi întregi
De moartea mea!

Viața trebuie trăită așa cum este,
Căci ni s-a dat fără să o cerem
Și ni se ia fără să fim întrebați.

Pentru tineri și copii

Ai fost o floare, ai fost un crin,
Cu chip frumos, cu ochii blânzi.
Tu ai plecat acolo sus,
Lăsând în urmă dor și jale,
Urmând ușor eterna-ți cale!

Tu rămâi în floare,
Ca luna lui April.
Cu ochii mari și umezi,
Cu zâmbet de copil!

Ca un copac în viscol
Gemând te-ai prăbușit,
Și viața ta frumoasă
S-a stins în infinit.

Mică rază de lumină,
De ce te-ai înălțat spre soare?